S-a lasat seara…intru in propria pestera si incep sa aprind la lumanari, sa scotocesc printre carti, pe fundal imi tine companie Chopin, ma mai impiedic un pic si de tastatura si apoi, gasindu-mi ceea ce cautam in biblioteca, ma asez linistita in pat. Linistita??? Da. Pana in momentul in care constat ca partea cealalta a patului e tot goala… Asa era si aseara, asa era si acum o saptamana si asa e si acum…asa e de ceva timp…
Ma las furata de atmosfera creata de catre mine, ma afund in lectura si muzica si refuz sa ma mai gandesc la cealalta jumatate a patului. Ma comport ca si cum nu ar exista, ca si cum nu mi-as da seama ca lipseste ceva din viata mea.
A trecut ceva timp de cand fiecare seara are acest curs dar, refuz sa ma gandesc la asta. Nici macar nu stiu ce simt vis-à-vis de acest fapt. Nu gandesc, nu simt, nu analizez, nu iau decizii privitor la singuratatea mea. Pur si simplu ignor acest fenomen…
Asta e povestea mea, inceputul singuratatii mele. Asa am iesit eu din relatie.
S-a produs ruptura, m-am refugiat in propria carapace, departe de social, departe de mine, de emotiile mele. Am trait saptamani intregi fara sa ma gandesc la ce s-a intamplat.
In momentul in care te confrunti cu o perioada de singuratate aceasta este prima greseala majora pe care o faci: refuzi sa te gandesti la starea in care te afli, la perioada cu care te confrunti.
Faci parte din acest grup, majoritar dealtfel, care pur si simplu ignora ceea ce i se intampla?
Primul pas spre acceptarea starilor ce te incearca este constientizarea trairii. Pune-ti intrebari referitoare la tine, la ceea ce simti vis-à-vis de experienta prin care ai trecut, la ceea ce gandesti si simti despre singuratatea ta, daca esti sau nu confortabila in aceasta stare si incepe deja sa te urnesti pentru a actiona in beneficiul tau.
Amanarea este doar in detrimentul tau! Nu te ajuta cu nimic!
Fuga nu este solutia, cu atat mai putin cea optima. Wherever you go, there you are! Nu te poti ascunde de tine. Nu te poti suprasolicita la nesfarsit doar pentru a nu te gandi la ceea ce ti se intampla. Mai devreme sau mai tarziu va trebui sa te confrunti cu tine si…mai bine mai devreme deoarece, nu furi decat din timpul tau!
Suferinta poate tempera sufletul asa ca, nu te ascunde de ea. Si ea face parte din tine. Cateodata trebuie sa ne intalnim si cu ea si, totodata, sa ne si confruntam cu ea.
“Daca poti exprima in cuvinte ceea ce simti, inseamna ca acel ceva iti apartine.” Daniel Goleman
Acum, ca te-ai hotarat sa faci cunostinta cu starile tale, e timpul sa treci la fazele urmatoare. Constientizezi ceea ce ti se intampla, iti analizezi trairile, clasifici experienta ca fiind pozitiva sau negativa si, apoi, indiferent de categoria in care ai azvarlit-o, scoti doar partile pozitive din acea experienta!!!
Esti ca o casa, dar mereu una in constructie. Cladesti la Casa Sufletului tau si aceasta munca nu se sfarseste niciodata. Mereu mai adaugi cate ceva si, de preferinta, ar trebui sa adaugi cate ceva pozitiv asa ca, ia doar partile pozitive cu care ai ramas, chiar si dupa fiecare esec. Mereu ai sa gasesti ceva bun, chiar si in cel mai mare rau. Pui mereu cate o caramida buna caci iti consolidezi constructia. Nu mergi mai departe decat cu ce a ramas pozitiv. Nu mai iei nimic negativ cu tine. Pornesti mai departe doar cu lucrurile si emotiile bune, aruncand in urma tot raul pe care l-ai resimtit.
De azi esti doar tu si constructia ta. Nu-ti permiti sa faci greseli cand e vorba de tine. Aici e domeniul unde, daca nu esti in general, trebuie sa fii perfectionista!
Te inteleg…iti este greu si simti ca aceasta singuratate te aduce in pragul depresiei. “Mania nu apare niciodata fara motiv, dar rareori pentru unul care sa merite.” Daniel Goleman
Iata cateva din sugestiile mele pentru a-ti alunga depresia ce te incearca in prima faza a singuratatii:
Acestea sunt doar cateva dintre lucrurile pe care le poti face pentru a te simti mai bine.
Acum nu-ti ramane decat sa le transpui in act si eventual, sa mai adaugi cate ceva la ele.
Poate ca aceasta perioada de singuratate prin care treci nu poate fi decat benefica pentru tine. Tot timpul tau iti e dedicat in totalitate. Esti propria stapana, propria sclava. Foloseste-te de acest timp si percepe-l ca pe un moment de respiro, o pauza de care aveai mare nevoie.
Acum esti doar a ta si poti face atatea lucruri pentru tine!!!
Te invit sa mi te alaturi…
Andreea Velescu