M-A PARASIT FARA NICI UN CUVANT
Scris de andreea in ETERNA IUBITA 14 Aug, 2009 | 13 raspunsuriCuraj, unde-mi esti cand ma paraseste fericirea, barbatul vietii???
Unde esti acum???
Te-ai varat prin te miri ce colt… Te caut in disperare dar nu-mi apare in fata decat o ceata deasa in care intrezaresc vagi umbre…chipul ultimului tau sarut si amintirea acestuia ce cred ca o sa-mi tulbure retina la nesfarsit…acea imagine impregnata pe globul meu ocular ce simt ca ma bantuie…
E ora 2 a.m. si inca nu pot sa dorm…ma zvarcolesc in pat si decid sa lovesc cu putere tastatura de parca ea ar fi cea care nu ma mai doreste, de parca ea mi-ar fi dat o gura de viata pe care mi-a rapit-o cand a considerat de cuviinta…
De azi…ma paresesti si nici macar nu stiu de ce…
E ceva mai ametitor decat chinul celui parasit care nici macar nu stie pentru ce fagaduiala a fost abandonat?
Te apasa ceva mai tare decat aceasta incertitudine ce ti-o ofera el ca si cadou de despartire?
Soarele, luna, stelele, florile, pictura, muzica, iubirea…arta!!! Si de azi…NIMIC!!! Asta e tot cu ce te lasa…Pleaca si intr-o secunda absoarbe ca un burete tot ce ti-a dat in acele momente magice de iubire, toate clipele de dragoste nebuna.
Nici macar nu-mi da sansa sa-l privesc plecand. Atat e de las!!! Nici macar nu ma lasa sa ademenesc cararea ultimilor sai pasi…
Asa incepe tortura…
A fost bine, te-a facut fericita, implinita, alaturi de el ai cunoscut linistea si acum a decis ca nu mai are nimic de oferit. Vrea sa se retraga. De ce? Pur si simplu alege sa nu-ti spuna.
Te doare? Asta nu mai e parte din interesul lui. De acum te paraseste si alege sa plece fara a mai consuma o farama de energie cu tine, nici macar un strop cat pentru a-ti da o explicatie care sa te ajute sa asimilezi mai repede ceea ce ti se intampla, sa constientizezi.
Tu??? Ai ramas acolo privind la semnele lui de plecare caci nici macar cu un spate indepartandu-se nu te-ai ales. A incheiat relatia dintre voi fara nici un cuvant. “Barbatii? La ce sunt buni? Sa dispara?”(filmul “Lectii de iubire”). Asta este ultimul sau efort: disparitia… Si acum, incepe spectacolul:
Cu ce am gresit?
Ce nu am facut bine?
Cu ce l-am suparat?
De ce m-a parasit?
As putea sa-mi repar greseala?
Oare as putea sa-l aduc inapoi?
Etc…etc…etc…
Si lista acestor intrebari poate continua la nesfarsit.
Incepi printr-o scadere considerabila a stimei de sine, a imaginii despre propria persoana, a invinuirilor proprii, a promisiunilor ca nu te vei mai implica niciodata pentru a nu mai exista riscul de a fi ranita.
Nu e destul ca te-a toruturat el? Trebuie sa mai incepi si propria tortura?
In loc sa te mobilizezi si sa vezi motivele ce tin strict de el pentru a-l aduce la o asemenea decizie, tu stai si te automutilezi psihic.
Poate a mai suferit in relatiile anterioare si acum, cand simte aceasta apropiere emotionala cu tine ii este teama de consecinte si, in loc sa se bucure de ceea ce are atat timp cat are, alege fuga ca un mecanism de aparare pentru propriul Eu si, in acelasi timp, se simte stanjenit in fata ta si nu isi poate prinde puteri pentru a-ti spune cum sta situatia, inecandu-se in tacere.
E unul dintre motivele pentru care, barbatii, oricat de greu ti-ar fi sa crezi, se retrag din relatiile care decurg foarte bine: frica de atasament si nesiguranta de sine!!!
De ce sa stai si te invinovatesti cand vina poate fi doar in sistemul sau cognitiv?
Si daca nu e doar asa, gandeste-te: un om, care nu a manifestat nici macar atat respect fata de tine incat sa-ti ofere o ultima fraza inainte de plecare si sa te si anunte ca are de gand sa paraseasca cuibusorul pe care-l impartiti de ceva vreme, mai merita osteneala ta, incarcarea ta cu energie negativa, trairile tale mistuitoare si sentimentele tale de vinovatie? Daca erai vinovata trebuia sa aibe curajul sa te infrunte, sa-si argumenteze decizia.
E timpul sa te mobilizezi!
Cu totii avem momente dificile si mai putin dificile. Frumusetea lor vine din propria noastra inflorire, de dupa. Suntem adevarate pasari phoenix…mereu gasim, undeva, puterea de a ne reintregi, de a invia, din propria cenusa. Ce ne face atat de speciali, de deosebiti? Noi insine!
Cu totii avem un ocean de resurse in noi. Important e sa invatam sa inotam prin el, sa avem curajul de a ne aventura in larg. Priveste spre maretia visurilor tale si spre oceanul tau infinit de resurse. De ce trebuie sa cauti raspunsuri la el cand a ales deja sa nu ti le ofere? Ai atatea raspunsuri si tu… Trebuie doar sa indraznesti!
Acum trebuie sa faci totul!
Nu mai amana pacalindu-te singura ca o sa te aduni dupa ce vei primi o explicatie de la el. De ce-l investesti cu atata putere cand doar tu poti face cele mai marete lucruri pentru tine, si nu ceilalti?
Cateodata privim in spate si dorim sa fugim intr-acolo…e asa de greu sa taiem ancorele bine infipte in trecut… Cateodata nu ne place ca pur si simplu trebuie sa renuntam la ceea ce am avut si sa nu mai facem nimic pentru a recastiga dar, trebuie sa gasim puterea de a ne redresa si, momentul in care el dispare din relatia voastra fara nici un cuvant de ramas-bun, e momentul in care tu iti retragi ancora de acolo si o infigi din nou pe teritoriul tau pana cand te vei simti din nou capabila sa o daruiesti…
“Simteam cum intreaga substanta a fiintei mele se scurge la privirea pasilor lui ce se indepartau…” Zeruya Shalev
Alege sa nu fii o astfel de persoana!!!
Nu te lasa devastata de lasitatea cu care te pareseste el. Tu ai mai mult curaj, esti o persoana mai buna si stii atatea lucruri despre tine, ai asa o gandire pozitiva…incat nu vei renunta asa usor la starea ta de bine. E timpul sa te ridici din mocirla in care te-a lasat el cand a decis sa se evapore. Cat mai ai de gand sa stai acolo? Ce tot plangi? In ce travaliu al doliului te tot afunzi?
Ridica-te si scutura-te de toate astea. Ai plans, ti-ai pus intrebari, ti-ai dat raspunsuri, te-ai cufundat in suferinta, dar acum e timpul tau! Momentul in care o readuci in prim plan pe femeia plina de viata, de ganduri pozitive din tine…
Te invit sa mi te alaturi…
Andreea Velescu
13 Responses to “M-A PARASIT FARA NICI UN CUVANT”
Leave a Reply
Cine sunt eu
Planuri financiare
citesc de ceva vreme…si nu mi vine sa cred ca in spatele imaginii pe care o aveam cu ceva ani in urma se ascunde un suflet mult mai sensibil decat as fii crezut!au trecut anii si ne-am schimbat suficient de mult incat sa putem privi cu maturitatea ce nu ne era caracterisica in trecut!sunt intru totul de acord…cu ce scrii si ma bucura enorm faptul ca in ciuda a tot si toate te-ai ridicat de acolo din “prapastia”aia in care aveai impresia k esti…si nu ai lasat dezamagirea sa distruga femeia puternica din tine.Bravo Andreea ,fii mandra ca tu astazi esti femeia pe care “el”nu ar fii putut o avea langa pentru k valorile tale,educatia ta,cultura ta…sunt in plus in lumea lui intunecata si sumbra.Te-am pupat si tine-o tot asa…pentru ca experienta ta de viata deschide larg ochii persoanelor mai putin experimentate
SI MIE MI S-A INTAMPLAT LA FEL. DUPA 2 ANI A DISPARUT FARA NICIUN CUVANT, ASTA DOAR PT CA I-AM ZIS INAINTE CA AS DORI MAI MULT TIMP PT NOI PT CA IL IUBESC SI PT CA IMI LIPSESTE, EL FIIND PLECAT 2 SAPTAMANI LA AI LUI parinti APROAPE. Doar de doua zile aveam nevoie sa-si rapeasca din timpul lui ca sa vina sa ma vada , pt a vedea ca si lui ii e dor.DOAR UN LAS. INAPOI NU VOI MAI PRIVII NICICAND PT CA MERITAM UN ADIO PT CA A INSEMNAT TOTUL.
M-a parasit dupa 12 ani ,avem o fetita de 11 ani . Am descoperit ca ma inseala a recunoscut si-a facut bagajul si a plecat .
Mi-a facut sufletul bucati ! Plang zi de zi ! Ma acuza doar pe mine ca sunt prea geloasa ca ii pun prea multe intrebari !
De 6 ani nu mai dormea noptile acasa lucra numai de noapte . Am incercat sa stau de vorba cu el de multe ori insa nu reusam sa ajungem decat la o cearta ! In ultimul an nu am mai avut relatii sexuale decat la 3 – 6 luni . Motiva tot timpul ca este obosit ! Acum totul s-a naruit a renuntat la tot la casa la copil la mine iar eu sunt distrusa . Nu stiu cun voi putea trece peste asta !
Totul s-a intamplat pe 25 iulie 2010.
Buna, Carmen!
Imi cer scuze pentru intarzierea cu care raspund mesajuli tau, dar am fost plecata.
O sa-ti las id-ul meu de mess si o sa vorbim acolo.
schinky29
O zi faina!
Te rog sa-mi dai un semn
Si pe mine m-a parasit dupa 3 ani de relatie. Sunt la pamant. Reusesc sa-mi revin foarte putin doar cat citesc articolul tau. Teoretic il inteleg , accept ideile , dar practic ma prabusesc in durere in momentele urmatoare. Si traiesc multe stari de contradictie care ma obosesc pur si simplu: cand sunt constienta ca relatia nu ar fi mers , cand il vreau inapoi orice ar fi pentru ca inseamna totul pentru mine ; cand vreau explicatii , cand ma gandesc ca orice explicatie sau orice motiv nu e decat o anexa la faptul ca nu ma mai iubea.
“Soarele, luna, stelele, florile, pictura, muzica, iubirea…arta!!! Si de azi…NIMIC!!! Asta e tot cu ce te lasa…” La fraza asta mi-au dat lacrimile si am simtit o durere in tot corpul.
carmen,ceea ce ai patit tu…am patit si eu.numai ca pe mine m-a lasat singura cu doi ingerasi…tot din aceleasi motive…as vrea sa gasesc undeva puterea de a trece peste…de a ma convinge ca el nu merita.dar cand copii intreaba unde e tati…imi vine sa mor.
Buna seara,
Nu credeam ca voi face asta vreodata. Norocul meu ca eu nu am copii. Mi-e mi s-a spus – gata, s-a terminat in octombrie. Viata mea cu el a inceput acum aproape 13 ani si este o intrega telenovela. Am avut o afacere impreuna, s-au intamplat multe, am intrat in datorii pt. 1000 ani; eu l-am salvat pe el de belele acum 9 ani; am locuit cu mama lui pana acum 1 saptamana; am pierdut tot ce aveam – am ramas doar cu belele pt. o viata – eu singura locuind la tara- in casa alor mei – nu ne-am mai permis o chirie in oras – devin prea complicata; si-a luat mama si hainele toate, catelul nostru – si gata. De atunci vorbim – ne vedem in oras sa lamurim ultimele belele si ce mai avem din firimituri – si ma lasa plangand de fiecare data; astazi mi-a spus iar ca nu ma iubeste, vrea sa fie singur si ce e atat de greu de inteles. Eu una inteleg – ca oamenii se despart ca se inseala, se bat, beau – la unii – nu cred ca dragostea se termina pur si simplu;
Buna fetelor,
Vad aici atatea probleme comune… Cu unele dintre voi am mai discutat si am auzit ca sunteti mai bine intre timp.
As vrea sa va spun ca si eu am divortat, si eu am un copil si in momentul de fata am o viata fericita!
Cu gandul la toate aceste intamplari, impreuna cu o colega, am decis sa formam doua grupuri de sprijin pentru astfel de femei, femei ca mine, femei ca voi, femei care au nevoie de intelegere din partea altora. Unul din grupuri e in Timisoara iar celalalt e in Bucuresti.
Daca sunteti interesate de inscrierea intr-unul dintre ele, astept sa-mi scrieti pe adresa de mail andreea.velescu@gmail.com, pentru inscriere sau pentru orice alta discutie, problema, nevoie de a vorbi cu cineva.
Va sunt alaturi!
Suntem puternice!
buna,scriu aici deoarece eu am parasit dar tot eu ma confrunt cu aceste suferinte enumerate mai sus..tot eu mi pun intrebari tot eu imi asum vini imaginare,,a durat putin dar deajuns sa ajung sa-l iubesc..cu toate astea asteptarile mele au fost de cele mai multe ori inselate..s-a dovedit a fi n mitocan fapt ptr care nu-l pot ierta desi il iubesc..el nu vrea sa renunte la mine iar eu nu pot taia definitiv relatia,,deoarece ne scriem des pe mess..cu toate ca intre noi nu mai e nimic,nu ne vedem deloc..iar discutiile sfarsesc mereu cu explicatii din partea mea…nu stiu ce sa fac sa inchei aceasta etapa sa nu ma mai doara si sa merg mai departe…va multumesc ptr acest articol
Never seen a bteter post! ICOCBW
hmm..Buna,fetelor!Eu,traiesc o poveste similara…am avut o relatie care a durat 2 ani si acum 2 sapt m-a parasit…avusesem unele discutii in ultima periaoda insa nu ma asteptam chiar la o asemenea lasitate..A plecat intr-o seara fara nici o explicatie…am incercat sa-l contactez de nenumarate ori,insa nimik…sunt intr-o ceata totala.
Eu,am investit totul in relatia asta..el,mereu imi zicea ca ma iubeste si ca nu vrea sa ma piarda..Nu stiu ce sa mai cred,dak avea nevoie de o pauza era mai ok sa discutam
Parerea mea este ca dak iubesti cu adevarat pe cineva,nu ai cum sa-l abandonezi chiar asa fara explicatii
Am nevoie de sfaturi,pt ca sunt debusolata total;ma simt vinovata cumva pt situatia asta..am gresit si eu,de multe ori insa nu cred ca meritam asta
Astept sfaturi,va doresc numai bine
Cat de adevarat e ce ai scris aici…exact in aceeasi situatie sunt si eu…mi-a promis ca o sa-mi fie mereu alaturi,ca nu vrea sa ma piarda,iar acum sunt singura…a disparut fara nici un cuvant…nu mi-a mai raspuns la telefon,apoi m-a sunat si mi-a zis ca o sa vb,dar degeaba am asteptat…nici o explicatie,nk…macar de mi-ar fi zis motivul,”de ce”,sa pot sa trec mai usor peste…e cv de nedescris,unii oameni chiar nu au suflet…:|