9 reguli ce guvernează traiul in doi

Scris de andreea in ETERNA IUBITA 13 Iul, 2010 | 5 raspunsuri

Vigoarea și longevitatea unui cuplu sunt condiționate de respectarea unor reguli fundamentale, reguli care nu ar trebui neaparat urmate ”ca la carte”, dar ar trebui oarecum să ne guverneze traiul in doi.

Partenerii cuplului sunt coautori principali ai calității și duratei relațiilor dintre ei, ceea ce înseamnă că e nevoie de munca ambilor parteneri pentru a menține relația, de perseverența și implicarea responsabilă și neîntreruptă. Chiar și relațiile stabile se modifică mereu și tocmai de aceea e nevoie de o investițiepermanentă, bilaterală.

Partenerul nu este un terapeut pentru toate problemele noastre interioare, chiar dacă poate și trebuie să fie un suport moral neobosit. Ar fi necesar să ne iubim mai întâi pe noi înșine pentru a ne ocupa de propria persoană prin eforturi proprii in principal.

Este o falsă credință cea care te lasă să trăiești cu ideea că prin iubire dobândim capacitatea de a lectura gândurile și dorințele partenerului. Ca să eviți tristețile și dezamăgirile inutile, îndrăznește să mărturisești direct si explicit, trăirile și așteptările tale.

Cea mai expresivă dovadă a iubirii este mai ales fapta si nu vorba. Oricât de fantastice ar fi declarațiile noastre, ceea ce rezistă cu adevărat în timp sunt gesturile si acțiunile noastre.

Infidelitatea poluează întotdeauna iubirea deoarece, ceva se distruge in mod iremediabil, fundația de rezistența a cuplului suferind deteriorări majore.

Reproșurile dintre parteneri sunt întotdeauna distructive. Să-ți faci mereu partenerul ținta atacurilor tale, asta chiar e o manieră imbatabilă de a-ți pune in pericol integritatea cuplului.

Dăruirea este contagioasă. Suntem prezenți alături de cel pe care îl iubim pentru a-i răspunde nevoilor, pe măsura resurselor noastre. Practicând actul de a dărui, îi oferim și celuilalt un model de generozitate.

Iubirea autentică este iertătoare. Iertarea are un imens potențial regenerativ și parcă ne curăță de toate frustrările si mâniile adunate în interior. Asta nu înseamna că trebuie să ai o capacitate incomensurabilă de a ierta doar pentru că e benefic să faci asta. Îți cunoști limitele și știi exact când partenerul ți le întrece.

Membrii cuplului, în cazul celor căsătoriți și cu copii, ar trebui să partajeze, cu lipsă totală de prejudecăți, atât atribuțiile ce survin educației copiilor, cât si treburile casnice.

Cum faci toate aceste fapte mărețe? Cît e de greu sau de ușor? Ce alte astfel de trucuri mai există? Și cum fac sa le pun în practică?

www.selfdiscovery.ro

Te ivit să mi te alături…

Andreea Velescu