Comentarii la: 5 etape ale unei relații

De către: Felicitari

Felicitari — Fri, 06 May 2011 17:21:24 +0000

Cool, a very interesting post!…

[..] Today I was reading this great blog post and I wanted to link to it. [..]…

De către: Pandora UK

Pandora UK — Tue, 12 Apr 2011 05:34:31 +0000

Well , the view of the passage is totally correct ,your details is really reasonable and you give us valuable informative post, I totally agree the standpoint of upstairs. I often surfing on this forum when I m free and I find there are so much good information we can learn in this forum!

De către: stergere la fund

stergere la fund — Sun, 01 Aug 2010 11:59:07 +0000

ohh god. ). oare de ce…

De către: bee

bee — Fri, 09 Jul 2010 22:05:30 +0000

@ alex: daca citeai mai multe postari aflai ca nu se plange, ci doar relatoeaza cum a fost trecutul. iar asta e foarte bine pentru ca astfel alte persoane care citesc blogul se simt mai bine intelese de catre ea , pentru ca a trecut prin aceleasi experiente.
un psiholog e tot un om, are si el dificultatile si suferintele lui.
se relata intr-un alt ,post, cum a avut puterea sa se desprinda si sa alfe implinirea in propria ei persoana.
pe mine personal m-a ajutat sa vad cum si un psiholog se confrunta cu ceea ce ma confrunt eu. pur si simplu cautam pe net ,,relatie toxica,, si am dat si de postarile acestea.
nu cei care nu au dificultati sunt de invidiat, ci cei care le trec cu bine.
eu am vzut ,,plansul,, ca pe o impartasire.

De către: lina

lina — Thu, 08 Jul 2010 20:22:13 +0000

mie imi plac postarile tale!! si te apreciez pentru ca ai curaju de a-ti posta viata in fata tutuor!! felicitari!!!

De către: Costi

Costi — Thu, 08 Jul 2010 19:39:52 +0000

hmm si nu zici rau deloc, Alex..

De către: Alex

Alex — Thu, 08 Jul 2010 18:17:23 +0000

Zici ca esti psiholog. Te plangi cam mult pentru meseria pe care o ai. Atata suferinta, atat amar, atatea lacrimi varsate, of doamne, te compatimesc. Am 24 de ani, n-am studii de psihologie, insa am cateva principii. Intotdeauna vad o parte buna in orice moment greu al vietii, consider ca daca te plangi nu faci altceva decat sa-ti versi ura asupra celui care te-a facut sa plangi, ar trebui sa intelegi mai bine ca altii ca din toata relatia dezamagitoare pe care ai avut-o, a iesit un copil si asta trebuie sa te bucure. Poate daca nu exista relatia, nu exista nici copilul. A, si inca un lucru…oricat de psiholog ai fi, nu poti intelege oamenii netrecand prin greu in viata. Mai uita-te de doua ori in oglinda, vezi cine esti si gandeste-te de doua ori inainte sa te plangi, ca nu faci altceva decat sa atragi si mai multa suferinta.