LASITATEA, CEL MAI URAT CADOU DE LA NATURA

Scris de andreea in CU FIECARE ZI MAI APROAPE DE TINE 06 Feb, 2010 | 8 raspunsuri

“Lasitatea este sentimental care nu are nici macar curajul sa spuna cum il cheama.” Tudor Musatescu

Sa nu ai curajul sa-ti ceri drepturile?

Sa nu ai curajul sa te bucuri de ceea ce ai?

Sa nu ai curajul sa ramai implicat intr-o relatie?

Sa nu ai curajul sa iubesti?

Sa nu ai curajul sa ramai singur?

Sa nu ai curajul sa ai o viata personala?

Sa nu ai curajul sa ai o viata sociala?

Sa nu ai curajul sa evoluezi?

Sa nu ai curajul sa accezi la fericire?

Sa nu ai curajul sa-ti asumi riscuri?

Adica…

Sa nu ai curajul sa fii om!!!

Eu, daca as fi Existenta, te-as fi risipit demult prin univers. Si-asa suntem prea multi pe aceasta planeta. Sa se faca o selectie: cine pleaca si cine ramane. Iar voi, lasii, faceti parte din prima categorie!

Viata voastra arata ca o linie dreapta: nu are urcusuri, nu are coborasuri, nu va bucurati prea tare, nu va suparati prea tare, ci pastrati o constanta.

Voi sunteti cei care ne plezniti peste aripi pe noi cei care avem curajul sa traim, sa simtim, sa ne asumam riscuri, sa iubim. Nu va opreste nimeni sa va infrumusetati cu aripi. Daca ai ales sa nu le ai, nu trebuie sa fii invidios pe ale nostre!

Nu va ajunge ca va faceti singuri rau cu existenta voastra monotona??? Va mai chinuiti sa ne raniti si pe noi, cei care suntem vii, cu lasitatea voastra.

Te afli la munca si primesti o sarcina prea grea, lucru care se tot repeta si nu ai curajul sa spui “nu”?

Prietenii tai te solicita la maxim si nu-i poti refuza niciodata?

Vocile oamenilor si parerile acestora sunt mai importante decat propriile tale voci si propria ta parere?

Te-ai indragostit si consideri ca fuga e mai benefica decat continuarea relatiei si amplificarea sentimentelor?

Vrei sa-ti parasesti partenerul de viata dar nu poti sa i-o spui?

Vrei sa renunti la anumiti oameni din grupul tau social si preferi sa fugi de ei decat sa-ti exprimi dorintele si parerile?

Ai raspuns cu “da” la vreuna din intrebarile de mai sus?

Atunci si tu faci parte din aceasta categorie a oamenilor lasi, a celor care sunt atat de imaturi incat nu-si pot asuma responsabilitatea pentru faptele lor, pentru gandurile si dorintele lor, pentru propria judecata. Aleg refularea, minciuna si fuga ca unica modaliatate de viata.

“Lasitatea nu inseamna numai sa eviti sau sa fugi. Tot lasitate e si daca nu iti pasa.” Octavian Paler

Am intalnit tot felul de astfel de oameni si, la un momentdat am facut si eu parte din ei. Nu puteam pune capat unei relatii indiferent de ce prejudicii imi aducea aceasta. Pur si simplu imi era greu sa-mi asum responsabilitatea despartirii. Faceam totul pentru a-l face pe celalalt sa nu ma mai vrea, sa fie el cel ce pune capat relatiei. De ce? Din lasitate!!! Nu am castigat nici un premiu din toate aceste actiuni ci, din contra, am pierdut ceva foarte valoros: foarte mult timp. Celalalt avea nevoie de timp pana ca actiunile mele sa-l duca la despartire si eu stateam, asteptand ca el sa nu ma mai vrea.

Pana cand??? Pana intr-o zi cand am realizat ca dragostea de sine, timpul meu pierdut, starea mea de confort, calitatea propriei mele vieti sunt mai importante decat orice. Vreau ceva? Imi asum responsabilitatea pentru dorintele mele si voi face tot ce-mi sta in puteri pentru a le duce la indeplinire.

Ma lovesc de astfel de oameni si azi: femei care nu au curajul sa divorteze, oameni care nu au curajul sa  puna capat unei relatii de ani de zile chiar daca a disparut si ultima boare de iubire din ea, barbati care pur si simplu nu-ti mai raspund la telefon pentru ca nu au curajul sa-si expuna franc deciziile, atatia oameni care “ne dau de inteles”.

Si ce daca-mi dai de inteles?

Eu sunt blonda! Nu am nevoie de ocolisurile tale si nu mai am 10 ani sa ne jucam de-a v-ati ascunselea dupa cuvinte cu “n” intelesuri. Vorbeste clar! Pentru asta ai facut 12 ani, in scoala, limba romana, ca sa inveti sa te exprimi. Eu nu sunt cititoare de ganduri. Vreau sa mi se spuna totul in mod direct, cat mai explicit daca se poate.

De unde au rasarit atatia lasi in existenta aceasta?

Faptul ca nu ai curajul sa te exprimi te defineste ca si om matur???

Nu!!!

Curaj!!!

Curaj!!!

Curaj!!!

E timpul sa te infrunti tu cu tine.

Pana cand crezi ca te va proteja aceasta carapace de lasitate?

“Lasitatea nu e in stare sa profite de lectiile pe care i le da generozitatea.” M. Proust

Cat de tare crezi ca poti fugi? Va veni o zi cand vei intalni pe cineva mai antrenat ca tine la fuga si, surpriza!, te va prinde.

Stai si infrunta tot! Da piept cu tot ce te cadoriseste existenta, cu toate experientele ce ti se da ocazia sa le traiesti.

Nu te teme de intensitatea simturilor tale. Lasa-te liber!

Da-ti voie sa simti, sa traiesti, sa experimentezi, sa iubesti, sa suferi…

Primeste-le pe toate in viata ta ca si cum ai primi cea mai mare bucurie. Toate vin pentru ca noi suntem cei care le chemam.

De ce sa fugim de iubire cand am chemat-o de mici? Noi, fetele, visandu-ne Ilene cosanzene, voi, barbatii, visandu-va feti frumosi. Din copilarie am vizualizat imaginea “si au trait fericiti pana la adanci batraneti”.

Acum, cand ai crescut, si viata te cadoriseste cu iubire, tu fugi pentru ca ti-e teama de suferinta? La celalalt te-ai gandit? El poate e pregatit sa primeasca iubire si sa o daruiasca. De ce vrei sa-i frangi aceste aceste aripi? Pentru ca esti tu las?

De azi, scap de lasitate!

De azi, imi asum responsabilitatea pentru faptele mele, pentru trairile mele, pentru gandurile mele.

De azi, sunt om si respect ceilalti oameni.

Imi dau jos aceasta haina egoista si lasa si incep sa ma gandesc si la frustrarile ce le provoc altora.

De azi… nu mai fug!!!

Primesc cu bratele deschise tot ce are existenta sa-mi ofere!

Te invit sa mi te alaturi…

Andreea Velescu