IMI ALEG DRUMUL
Scris de andreea in CU FIECARE ZI MAI APROAPE DE TINE 04 Mai, 2010 | 36 raspunsuri
Parca secolul douazeci si unu nu a venit cu nimic mai mult decat un numar crescand de nefericiti, neimpliniti, oameni cu visuri si idealuri risipite, uitate, macinate de gandirea altora.
Traim intr-un secol al banului in care ne-am uitat trairile si talentele, pasiunile. Ne asiguram ziua de maine, dorim cat mai multi bani, avem job-uri care ne rapesc tot timpul si de cele mai multe ori le facem pentru a supravietui, ci nu din pasiune, ne vindecam trupurile cand ne sunt bolnave invadand cabinetele medicale, uitand cu desavarsire sa ne ingrijim sufletele.
Hrana, luxul, sanatatea, casa, masina, hainele, marile brand-uri, excursii in locuri populate de mii de oameni… si cu aceste maretii lipsite de substanta ne umplem spatiul si timpul terestru. Massmedia ne invadeaza si ne creaza un stil de viata, ne ucidem singuri idealurile si suntem niste obedienti si niste conformisti ai valorilor altora.
Educatia, cultura, arta, pasiunile, iubirea… si atatea miraje ale naturii raman la stadiu de dorinta ce se innabusa odata cu inaintarea in varsta. Nu ne mai oprim din daramat visuri, din macinat sperante, din ucis talente.
Renasterea a ramas doar o epoca din care nu am ramas cu nimic, de parca inconstientul nostru colectiv ar fi adormit.
Avem milioane de vocatii, de talente, de pasiuni si urmam totusi meseria tatalui, a mamei, a bunicilor pentru ca asa se cade, pentru ca vrem sa le fim recunoscatori ca ne-au crescut, ne-au educat si ne reprimam pe noi insine pentru a trai o viata care nu este a noastra ci a lor, a celor care ne indruma sa o urmam.
Daca tata e medic trebuie sa fiu si eu, daca e business man, trebuie sa duc afacerea familiei mai departe. Nu conteaza ca eu lesin de fiecare data cand vad sange sau nu am nici o abilitate pentru negocieri. Ma fortez si o sa ma obisniesc eu cu asta pentru ca trebuie sa-mi multumesc familia.
O sa vin cu un exempu concludent de urmare a pasiunii, de pastrare a autenticitatii:
Fiica este pasionata de psihologie si se ocupa de pasiunea ei de 10 ani! A terminat facultatea, isi face specializarile, cu care e aproape de final, nu castiga foarte mult in domeniu, deocamdata, pentru ca e la inceput de drum cu munca, dar e doar o chestiune de timp. In momentul de fata, face demersurile necesare pentru deschiderea unui cabinet propriu.
Tatal, business man, diagnosticat cu o boala letala, avand de trait maxim un an. Nu a fost de acord, de la inceput cu pasiunea fiicei, sustinand-o, totusi, financiar. Vazandu-se in pragul mortii, cu o sotie casnica de o viata si inca o fiica minora, incearca sa-i predea responsabilitatea familiei, fiicei celei mari. Incep presiunile: mai intai incearca sa o obisnuiasca cu mediul afacerilor, cu activitatile firmei apoi, incet incet, ii cere sa renunte la pasiunea ei pentru psihologie in favoarea afacerilor, lucru cu care ea nu rezoneaza deloc. Vazand ca i se opune, isi retrage sustinerea financiara, fiica reusind sa o scoata la capat cu ajutorul mamei. Tatal insista in demersurile lui prin diverse forme de manipulare: ”Esti copilul meu si cineva trebuie sa duca mai departe afacerea familiei.”, ”Ti-am sustinut pasiunile atatia ani si nu am fost de acord cu ele. Acum eu o sa mor si vreau sa faci ceea ce zic eu.” Pe langa toate aceste tertipuri mai mult decat dureroase, incearca sa o constranga din punct de vedere al timpului pentru a nu mai putea asista la cursurile de specializare.
Alegerea fiicei?
Dupa parerea mea, cea mai inteleapta. Isi urmeaza visurile!
E atat de sus din punct de vedere profesional, e atat de aproape de atingerea implinirii. A muncit ani de zile pentru a ajunge aici, s-a ”catarat” prin facultate, master, cursuri de specializare, practica, voluntariate, sute de carti citite si a ajuns atat de sus. Nu poate intra in momentul de fata in cadere libera pentru ca asta este dorinta tatalui muribund. Nu-si poate schimba viata pentru ca nu coincide cu idealurile tatalui sau. Tatal sau si-a trait propria viata. Acum e randul ei sa-si asume propriile decizii si sa-si urmeze propriile visuri, mai ales ca i-a propus si o varianta de mijloc tatalui: ea va duce mai departe afacerea familiei dar doreste sa fie si psihoterapeut, in paralel cu asta. El nu este de acord.
Cine e nedrept???
Nu putem trai viata altora, nu ne putem ghida dupa valorile altora!!!!
Avem nevoie de autenticitate la fel de mult ca si de oxigen!!!
Unde ajungi reprimandu-te pe tine?
Gandeste-te ca munca iti ocupa, ca si spatiu fizic, in timp, jumatate din viata, cel putin. Muncesti de dimineata pana la pranz!!! Cum ar fi sa faci ceva ce nu-ti aduce nici o satisfactie, nici o multumire?
Ajungi sa pleci dimineata spre locul de munca ca si cum ai pleca la o inmormantare, si exact asa si este doar ca, pleci la propria inmormantare! Mori putin cate putin in fiecare zi si mori la modul cel mai urat posibil: lipsit de orice satisfactie, de orice fericire, de cele mai marunte bucurii.
Facand ceea ce nu ne place ajungem la un nivel de stres atat de mare incat nu ne mai putem bucura de nimic, nu mai putem o avea o viata sociala satisfacatoare, ne rasfrangem nemultumirile asupra propriului cuplu, asupra propriilor copii, asupra noastra! Ajungi sa-ti urasti existenta pentru ca nu te regasesti in ea.
Daca printre valorile tale de baza se regaseste dragostea si tu o sa te chinui toata ziua doar sa faci bani, nu ai cum sa fii fericit, multumit, implinit pentru ca nu lucrezi la ceea ce-ti aduce starea de confort, de implinire.
Uitam de noi si asta mi se pare decizia cea mai proasta pe care o putem lua!!!
Nu pleca cu capul inainte atunci cand parintii tai te indruma spre ceva anume. Intreaba-te daca idealurile lor se potrivesc cu ale tale, daca ceea ce-si doresc ei pentru tine coincide cu ceea ce-ti doresti tu pentru propria viata.
E viata ta si tu o vei trai si dupa disparitia parintilor. Cat sunt ei in viata vei fi motivat de dorintele lor sa dai inainte in aceasta mare in care nu te regasesti dar, dupa ce ei nu mai sunt, ce te mai motiveaza sa continui acest drum parca plin de amaraciune pentru tine? Nu mai ai nici o motivatie si realizezi ca ai muncit o viata intreaga sa construiesti o structura pe care nu ti-ai dorit-o si te intrebi de ce ai construit asa greu la ea, de ce nu ai ajuns la succes pentru ca ai muncit ca un nebun pentru ea…
Tocmai pentru ca nu era structura ta!
Parintii ne fac sa ne simtim atat de vinovati pentru deciziile pe care le luam si ei nu ni se pun de acord. Atat de tare am vrea sa-i multumim… e o lupta care se da pentru tine. Pe cine vrei sa multumesti? Pe tine sau pe ei?
Defineste-ti prioritatile in aceasta viata caci nu se stie exact daca ne reincarnam sau nu, deci nu se stie daca mai ai alta. Daca traiesti cu ideea ca o viata ai, de ce trebuie sa le satisfaci dorintele altora tocmai in singura sansa de a te multumi tu pe tine, pe care ti-a dat-o universul?
Curaj, gaina, ca te tai!
Si ce daca te taie?
Daca pasiunile tale sunt chiar atat de puternice si muncesti pentru ele cu cel mai real devotament, iti vor aduce tot ceea ce ai tu nevoie, toata satisfactia si implinirea visata.
Te invit sa mi te alaturi…
Andreea Velescu
36 Responses to “IMI ALEG DRUMUL”
Leave a Reply
Cine sunt eu
Planuri financiare
Sa iti descoperi vocatia… E ceva ce toti stim, visam, ne dorim. Intrebarea e cum faci asta? Din moment ce atat de putini oameni isi descopera talentele, e clar ca e ceva destul de dificil… Peste tot citesti acelasi lucru, urmeaza-ti destinul, dar nicaieri ceva concret despre cum sa faci asta….
”Facand ceea ce nu ne place…nu ne mai putem bucura de nimic…,ne rasfrangem nemultumirile asupra propriului cuplu , asupra propriilor copii , asupra noastra.Ajungi sa-ti urasti existenta pentru ca nu te regasesti in ea.” Exact asa ma simt eu.Am 31 de ani si nu stiu inctro sa o apuc.Incerc sa-mi gasesc si eu vocatia.M-am inscris pe mai multe site-uri de dezvoltare personala pentru a-mi gasi talentul , dar nu am reusit pana in prezent.
Bravo Andrea, bine spus ! Imi plac articolele tale ! Si ma bucur ca ai ales sa iti urmezi drumul si chemarea in ciuda presiunilor din partea tatalui.
Nici mie nu mi-a fost usor cand am ales sa fiu misionara si sa imi dedic viata lui Dumnezeu ca sa il slujesc pe El si pe cei din jur. Toti cei apropiati au fost impotriva, singura care m-a sustinut si m-a inteles a fost sora mea. Cate am auzit: ca le distrug viata, ca ii fac de rusine, cum o sa traiesc si o sa ma descurc financiar, ce o sa fac cand o sa ies la pensie ( asta e una foarte buna, ha, sa iti traiesti toata viata gandindu-te ce o sa faci la 60-70 de ani), etc, etc.
Privind in urma dupa 14 ani de la luarea acelei decizii, sunt atat de bucuroasa ca am facut-o . Nu am regretat o singura zi!
Au fost si momente mai grele, ca in orice profesie, dar implinirea si satisfactia, bucuria pe care o simt, merita totul. Cand ma gandesc la oamenii pe care i-am ajutat, a caror viata s-a schimbat in bine, cei care sunt recunoscatori ca pot sa-mi spuna orice problema si stiu ca ma rog pentru ei, nu am cuvinte suficiente sa-mi exprim recunostinta ca pot sa ma ocup de astfel de activitate. Am renuntat la multe din punct de vedere financiar dar in schimb am gasit altceva mult mai valoros.
Cred ca profesiile noastre se aseamana. Si cred ca fiecare persoana poate sa-si gaseasca vocatia, doar ca nu este un drum usor. Orice este de o valoare reala in aceasta viata necesita o lupta, o renuntare la altceva, convingere si dedicare.
Sper din toata inima ca articolul tau sa ajute pe multi sa-si gaseasca chemarea indiferent de pretul care trebuie platit.
Buna!
Imi cer scuze pentru intarzierea cu care raspund mesajelor voastre. E adevarat ca nu am oferit o varianta de gasire a vocatiei ci doar v-am indemnat sa o urmati pentru ca face parte din planul vostru pentru succes.
Voi reveni cu un articol, in completarea acestuia, prin care sper sa va ajut sa va gasiti vocatia.
O zi excelenta,
Andreea Velescu
I’ve been searching this for a long time, thanks for posting
Хииии)) я с них улыбаюся
Извините, я удалил эту мысль
Я извиняюсь, но, по-моему, Вы допускаете ошибку. Давайте обсудим это. Пишите мне в PM, поговорим.
Спасибо за объяснение.
Надеюсь, Вы придёте к правильному решению.
[...] IMI ALEG DRUMUL Tue May 04, 2010 18:25 pm Parca secolul douazeci si unu nu a venit cu nimic mai mult decat un numar crescand de nefericiti, neimpliniti, oameni cu visuri si idealuri risipite, uitate, macinate de gandirea altora. Traim intr-un secol al banului in care ne-am uitat trairile si talentele, pasiunile. Ne asiguram ziua de maine, dorim cat mai multi bani, avem job-uri care [...] [...]
А ты такой горячий
fabulos. astept si alte comentarii pe acesta tema
I would like to exchange links with your site http://www.casasufletului.ro
Is this possible?
Fantastic website , I have really learned a lot . I are already searching at getting a mini stereo system and are already thinking about a Sony shelf system does anybody here have any suggestions. Thanks
Advantageously, the article is actually the greatest topic on curing acne naturally. I concur with your conclusions and will eagerly look forward to your coming updates. Saying thanks will not just be enough, for the phenomenal lucidity in your writing. I will immediately grab your rss feed to stay informed of any updates.
Haha so true.
I feel you are too good to write Genius!Thanks for posting, maybe we can see more on this.
Very nice and informative article. Thanks for the quality content and I hope you update your blog frequently as I`m interested in this topic. I`ve already bookmarked this article. Thanx!
I have been to your site several times now, and this time I am adding it to my bookmarks Your discussions are always relevant, unlike the same-old stuff on other sites (which are coming off my bookmarks!) Rock on!
I`ve read few of articles on your blog and can say it was really interesting, thanks for sharing that.
very well information you write it very clean. I’m very lucky to get this information from you.
Pretty terrific post. I found your blog and wanted to say your information seems legit. Will keep reading. Thanks. I would appreciate it if you visited my blog at
By far the most concise and up to date information I found on this topic. Sure glad that I navigated to your page by accident. I’ll be subscribing to your feed so that I can get the latest updates. Appreciate all the information here
I loved your post, it really added a great point of view on the matter. Thanks allot.
Im grateful for the blog post.Thanks Again. Keep writing.
hey i simply just want to say that this stuff never gets old, love it, carry on the great info, its better reading this than working for a living, cheers
Hi! I simply wanted to say your web site is one of the nicely laid out, most inspirational I have come across in quite a while. Thx!
Just thought i would comment and say neat theme, did you code it yourself? Looks great.
I have to state, you chose ur words very well. The insight you wrote are well placed.
Hello just thought i would tell you something.. This is twice now i’ve landed on your blog in the last 3 weeks searching for completely unrelated things. Spooky or what?
Need more posts like this one. Kudos
Pretty good post…
I just stumbled upon your page and wanted to say that I have really enjoyed reading your blog posts. Any way I’ll be subscribing to your rss and I hope you post again soon….
Pretty good post…
I just stumbled upon your page and wanted to say that I have really enjoyed reading your blog posts. Any way I’ll be subscribing to your rss and I hope you post again soon….
Viata nu iti da voie niciodata sa faci ceea ce iti place. Iar fara bani, chiar ca nu ai nici o sansa.
As fi vrut eu sansa ta…copil rasfatat si…visator. vezi sa nu “te trezesti” prea tirziu. Incearca sa le faci pe amindoua macar…lasa alte comentarii si nu mai fi frustrata …inutil..ai sa vezi tu mai tirziu.Iti va prinde bine.
Da-mi mie sa lucrez in afacerea de “familie” si ma angajez sa te intretin eu pe mai departe cu pshihologia. Sunt somera cu super studii…pt. ca am avut “obraznicia” sa lucrez la stat…stat-ul asta de rahat care a ajuns acum. Si am o familie de intretinut si…nu stiu cum. da-mi mie sansa asta si nu o sa-ti para rau.