INVATA SA RESPECTI SEXUL OPUS

Scris de andreea in ANIMA CAUTANDU-L PE ANIMUS 01 Feb, 2010 | 8 raspunsuri

Am trait asteptand totul de la ei, ca o cersetoare. Lipsita de respect pentru “rasa” lor, facand orice pentru a-mi atinge scopurile, pentru a-mi satisface dorintele: afectiune, dragoste, orgasme, suport moral… si lista poate continua.

Vazand mereu barbatul ca pe un obiect, l-am si investit cu putere: el e cel ce poate sa ma iubeasca, el imi ofera siguranta, el e atotputernic. Defapt, puterea era la mine: nu ma iubeam suficient si, neiubindu-ma destul pe mine, cum as fi putut iubi pe altcineva???

Cum sa-l respect daca nu-l iubesc?

Cum sa apreciez darurile sufletesti de la el daca eu nu ma apreciez pe mine?

Am descoperit comoara: eu ma iubesc pe mine si atunci il pot iubi si pe el. Sa ma iubeasca el nu a fost niciodata suficient. Acum, ca pot iubi, e mai frumos si mai satisfacator decat orice e venit de la el.

Ma inunda iubirea si e iubirea mea!

Asta nu mai e iubirea lui pe care mi-o da si mi-o ia dupa bunul lui plac. Nu!!! Asta e iubirea mea si ma inunda atat timp cat eu aleg si, eternitatea nu e suficienta pentru a darui iubire.

Sunt atatea femei si barbati, deopotriva dezamagiti de fostele lor relatii si ajung sa se comporte mizerabil cu sexul opus. Uita cu desavarsire de respectul de oameni, daramite de respectul dintre sexe.

Va luati aceasta arma de protectie impotriva suferintei pe care, voi spuneti, v-o provoaca sexul opus.

Pentru a nu mai exista riscul suferintei ajunge-ti la concluzia ca, cel mai bine ar fi sa batjocoriti sexul opus in fel si chip, sa-l lipsiti de dragoste, sa aveti relatii nesatisfacatoare in care va luptati mereu pentru putere, sa detineti controlul absolut, uitand ca, ceea ce-i tine pe doi oameni impreuna si ii face fericiti este iubirea si nu ura dintre sexe sau lupta pentru suprematie.

“Urasc barbatii!” sau “Urasc femeile!”

“Oricat de bun ar fi nu ma pot abtine sa nu-l umilesc, sa nu-mi fac un scop din suferinta lui.”

“Nu mai pot iubi pentru ca mi-e teama de suferinta.”

“Simt o nevoie nebuna de a-l face pe celelalt de langa mine sa sufere.”

Oameni buni, opriti-va!!!

Iubirea este cel mai nobil sentiment, e sentimentul care ne face umani, care ne umple de bucurie.

Unde alergi??? Ce e cu fuga asta disperata dupa suferinta altora?

Fantasmele te cuprind si mitul vanatorului ce-l pastrezi din generatie in generatie, nu-ti da pace si nici lor… Nu te poti abtine sa nu-i vanezi… Ti-e aproape imposibil!

Atat de aproape, si atat de departe de tine.  Nu-i poti lua, dar nici nu-i pot lasa.

E ceva invatat: ii ademenesti, le dai ceva, apoi le iei totul, apoi iar le dai cate putin, apoi le produci fantasme, ii faci sa creeze reverie si apoi ii abandonezi, fara ca ei sa simta asta. E ceva ce numai tu stii… acel joc ce-l faci mereu, aceasi pasi, si te joci singur.

Te intrebi cateodata, noaptea, tarziu … de ce sunt singur? Asta ai ales. E jocul tau, tu faci regulile, tu hotarasti cand incepe, cand se sfarseste si cand te retragi.

Las-o!!! Mereu te retragi si nici nu-i dai sansa celuilalt sa lupte. Nu-l creditezi de nici un fel, anulandu-l din prima clipa, lipsindu-l de orice urma de respect din partea ta.

Superioaro tu ce esti! Asta nu e superioritate… asta e frica, teama!!! Da!!! Iti este frica de puterea celuilalt asupra ta si preferi sa fugi sau sa-l alungi.

Improsti cu noroi in el pentru a te convinge singura ca e inca o persoana insignifianta care ti s-a aratat in cale cand, defapt, nici nu stai sa vezi daca are vreo importanta sau nu in  existenta ta. Nu le faci loc oamenilor in viata ta, sub carapacea ta in care te protejezi, spui tu, dar te ranesti.

Contactele sociale ne ajuta pe toti in evolutie. Nu poti trai fara ele.

Sunt convinsa ca la fel de bine poti evolua si fara prea multa socializare, dar… experienta este o cale mai usoara spre evolutie.

Deci: iesi din carapace, da-ti jos invelisul spinos si lasa-te incalzita de lumina umana!

Lasa viata sa-ti invadeze existenta!

Abandoneaza-te macar pentru o clipa unui suflet si nu ritualurilor proprii, existentei singulare…

Fa un cadou! Ofera si altcuiva o particica din tot ce ai construit cu atata truda, nu te mai mentine doar pentru tine. Fa-i si pe altii sa se bucure de stradania ta de a construi ceva bun din ce a fost stricat.

Ai putea deveni un exemplu!

Da-ti voie sa te bucuri de ceea ce primesti si sa-ti traiesti experientele din prezent fara teama trecutului sau proiectia in viitor.

Scapa-te din cand in cand de tine, refuza sa te mai asculti, refuza sa mai gandesti si accepta ca si simturile tale pot produce ceva bun, nu doar cognitia. Lasa pentru o secunda emotiile sa decida pentru tine. S-ar putea sa fie mai bine decat te asteptai. Se poate chiar sa nu ti se intample nimic rau. Sunt convinsa ca ai putea si tu sa te bucuri de existenta umana si de ceilalti.

De ce, in loc sa gasim o modalitate amiabila de a convietui cu sexul opus, cautam metode de exterminare?

Dupa cum spuneam in articolul precedent, omul matur daruieste iubirea pentru ca o detine si nu asteapta recompense pentru sentimentele lui.

Alege sa fii un om matur, o constiinta curata si nu una murdarita de propria mizerie.

Suferinta altora, lacrimile lor, durerile lor, te pot satisface pentru moment dar, pe termen lung, asta nu e constructie solida si pozitiva. Te incarci cu atata energie negativ incat te pierzi in aceasta mizerie creata de tine.

Uiti sa mai fii om, sa ai trairi pozitive, sa te bucuri de ceea ce-ti ofera ceilalti, sa fii bucuros de faptul ca ai ceva de oferit oamenilor, sa te bucuri de iubirea impartasita din cadrul unei relatii de cuplu.

Stand mereu cu teama de suferinta e ca si cum ai deschide larg usa si ai invita-o sa intre. Iti arati tu tie ca ai loc de durere in viata ta, te programezi, exact ca un calculator, aducand in viata ta ce e mai rau. Acest fenomen poarta denumirea de autoimplinirea profetiilor. Aceasta autoimplinire se intampla atunci cand ne gandim atat de mult la ceva rau incat incepem, inconstient, sa ne punem piedici in calea esecului.

Porneste in urmatoarea relatie cu incredere: in primul rand in tine si apoi in cel de langa tine.

Arata-ti tu tie ca poti avea incredere in oameni. Cel de langa tine nu se simte liber sa daruiasca daca tu ii emiti mereu aceasta vibratie negativa a fricii tale de suferinta.

Lasa garda jos. Si ce daca vei fi ranit? Suferinta este parte a existentei noastre ca si fericirea. O acceptam si, ca si oameni maturi din punct de vedere emotional, nu ne lasam doborati de ea si avem puterea sa ne ridicam, sa pornim mai departe si sa ne bucuram de ceea ce urmeaza sa ne ofere existenta, urmatoarele noastre experiente.

Nu exista zi fara noapte, dar noaptea nu inseamna sfarsitul, ci e un alt inceput. Planetele continua sa graviteze in jurul soarelui, viata nu se stinge pe pamant. Si noaptea, si dimineata sunt inceputuri.

Simte-te liber sa traiesti printre oameni fara teama permanenta de puterea lor asupra ta, de ceea ce-ti pot provoca acestia.

Vreau sa-ti reamintesc ca oamenii nu au putere asupra noastra, ci noi ii investim cu putere.

Increderea in noi insine si increderea ca ceialti au alte lucruri mai bune de facut decat sa unelteasca impotriva starii noastre de bine, sunt cele care ne aduc linistea.

Te invit sa mi te alaturi…

Andreea Velescu